top of page

SPAIMA - CONSTELAREA UNUI COMPLEX SAU CUM APARE FRICA...

Writer's picture: Alin AndreiAlin Andrei

Updated: Jan 28

There are periods in history that scar societies and moments in life that transform us as individuals. ROMA, Alfonso Cuaron


Este seara zilei de 18.09.2022, desi era doar 20:49, stateam pe burta, in patul de doua persoane, incercand sa adorm. Tocmai renuntasem sa revad ROMA din motiv ca o usoara senzatie de somn mi se strecurase sub gene si ma facea, enervant de candid, sa pierd scenele de inceput, iar Cuaron o spune intens din prima fraza, primul cadru. Stiti probabil senzatia aceea in care nevasta isi freaca usor piciorul de gamba ta tocmai cand primul vis ti se infiripa sub pleoape, convingator si dulce ca o limonada cu miere si trebuie sa iei o decizie, atat de repede ca sigur nu mai visezi toata noaptea. Decid sa inchid tableta, o pun la incarcat, sting lumina si ma refugiez pe burta, cu capul infipt in perna si doar o gamba sub plapuma, imbratisat de gandul ca a doua zi voi fi odihnit, asa cum imi doresc de ceva timp. Ascult zgomotele blocului si vocea vecinului care, probabil lucreaza intr-un call centre sau asa ceva..ca vorbeste cu aplomb toata noaptea, adica, are aceeasi intensitate in voce daca il ascult la 10:00 PM sau la 04:00 AM.


Whatever..Un soc intens, o zguduitura scurta misca patul si instantaneu ma conecteaza cu un trecut pe care incerc sa il depotentez de mai multi ani. Aproape mistic, simt cum sunt conectat cu sperietura pe care tras-o la cutremurul din 1986. Pulsul imi creste si ma reped la intrerupatorul de perete de unde aprind lustra. Este nemiscata. Asa verific eu din cand in cand daca a fost cutremur... Nali ii citea lui Minia povestea de seara, in camea lui. Deschid usor usa: A fost cutremur, ai simtit? Zambeste si imi confirma: "Da..am simtit". Calm, ii explic lui Minia cum se produc cutremurele si ce, tocmai am simtit eu si mama lui. Da, in seara zilei de 18.09.2022 la ora 20:59 a fost inregistrat un cutremur de 4.2 grade pe scara Richter. Este anul 1986, 31 august, orasul P, ora locala 00:28. Am 11 ani si sunt in apartamentul bunicilor din partea mamei. Dorm. Dintr-o data ma trezesc cu maica-mea peste mine urland o rugaciune catre Dumnezeu: "Doamne apară-ne si fereste-ne...". Simt groaza pe care o are in voce, in atitudine, in ochi - si care, ca un fulger mi-a sagetat clar-obscurul constiintei din acel moment. Frica de moarte a pus inca o mistrie de ciment in jurul gleznelor mele, prin vocea maica-mii si prin acel moment. Iesim precipitat din casa, iar afara ma intalnesc cu pusti de varsta mea si ne deplasam la complexul comercial pentru a ne zgaïi prin geamurile alimentarii la borcanele cazute de pe rafturi.

Revin acasa in jurul orei 2am cand s-a spart gasca. Inainte sa adorm, in acea noapte, am ascultat incordat zgomotul pe care il face usa de la intrarea in apartamentul cu doua camere al bunicilor. Vibreaza usor, probabil si datorita curentilor de aer care se strecurau pe sub usa facand tolerabila caldura noptii (asta o stiu acum, atunci nu stiam ca vibra). Vibreaza usa de la intrare, vibreaza usa de la camera mea, vibreaza patul, vibreaza plapuma pe mine si vibrez si eu odata cu acei curenti de aer.

In sufletul si gandurile mele tocmai se nascase si crestea un pui de monstru care isi va fornai narile frematande, de aici inainte, in fiecare seara in care voi incerca sa adorm. Pana azi, cand, dupa 36 de ani, tot intr-un sfarsit de vara retraiasc ceea ce as putea numi experimentarea fricii. Din acea seara, mai mult de o luna, adica 30 de zile, 30 de seri care au urmat, frica m-a vizitat, inainte sa adorm. Tremuram in intuneric si ridicam usor capul de pe perna sa identific deschiderea usii pentru hotul, spargatorul care imi fura linistea noptilor. Prin curentii de aer care se strecurau pe sub usa patrundea in fiinta mea FRICA, GROAZA. Au trecut 36 de ani de la acel inceput de septembrie din 1986 si aseara, am fost trimis cu viteza, o viteza pe care doar gandul o poate avea, in fata monstrului cu care am dormit in fiecare noapte de la acel 31 august 1986. Am ales sa nu vad ROMA, de Alfonso Cuaron, pentru ca, aveam ceva mai important de constientizat. Aveam sa mai pun o piesa de puzzle in povestea devenirii a ceea ce sunt." autorul anonim.


Usor si eficient, frica, groaza iti sunt implantate prin vocea si atitudinea celor care au rolul de a te proteja. La fel cum "beauty is in the eye of the beholder" - frica, groaza - emotia trairii mortii sunt in ochii - mamei, tatalui, bunicilor, ingrijitorului - in ochii celui care este de fata atunci cand tu, copil fiind traiesti bucati din viata ta. De ce se intampla asta? Pentru ca, copii traiesc realitatea prin ochii celui care ii ingrijeste. Ei, ingrijitorii, decid cata frica vor trai acei copii in viata lor. Daca ingrijitorii lipsesc, atunci frica va intra in venele lor prin modelul arhetipal al devenirii umane si prin cea care, arhetipal, este cel mai important reprezentant al fricii: Moartea ea este cea care va stabili reperele trairii fricii de catre ghemul de om care nu are norocul ca frica sa-i fie filtrata de ochii blanzi si increzatori ai unui ingrijitor bun, capabil sa stabileasca cu incredere dimensiunile pericolului si sa dezvolte comportamente constiente in fata acestuia.

```

11 views0 comments

Recent Posts

See All

Comments

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
bottom of page