top of page

Viața și moarte în Piercing de Ryu Murakami

Writer's picture: Alin AndreiAlin Andrei

"Cred ca atacurile mele de panica erau din cauza ca maica-mea a inceput sa ma bata pe la vreo 4 ani, dupa ce a murit taica-meu. Ma batea rau de tot. Nu-l tin minte pe tata deloc, dar parca-mi aduc vag aminte ca ne scotea pe toti la plimbare cu masina din cand in cand. Mama imi povestea mereu ca, desi nu castiga cine stie ce, tata isi cumparase o masina in rate. Ultima oara cand m-am intalnit cu maica-mea, cand am terminat liceul, mi-a spus ca ma batea pentru ca semanam cu nebunul ala, adica cu tata[...] Ma durea cand ma batea si-mi era frica, dar eram convins ca-mi primeam pedeapsa pentru ca eram un copil asa de rau. N-o sa-ti vina sa crezi, dar ma obisnuisem sa suport bataile. Imi spuneam ca nu pe mine ma batea. Ma concentram sa-mi imaginez ca nu ma doare si ajungeam sa nu mai simt durerea. Dar mi se facea frica daca ma batea pe neasteptate, asa ca-mi repetam mereu in minte, ca sa fiu pregatit: “Mama o sa ma bata, mama o sa ma bata”. Cel mai mult sufeream din cauza ca numai pe mine ma batea. De fratiorul meu nu s-a atins niciodata.. Locuiam intr-un orasel.[....]Avea un magazin universal, cu un loc de joaca pentru copii la ultimul etaj. Mama ne ducea acolo cand eram mai mici, dar, dupa ce am intrat la scoala, il lua cu ea numai pe fratele meu. Pe mine ma lasa incuiat in casa ca sa nu pot iesi. Intr-o zi am sarit pe geam si m-am luat dupa ei, pe drumul ingust din fata casei. M-a dus inapoi si m-a legat de tevile de la baie. Mi-aduc asa de bine aminte momentul ala, de parca s-ar fi intamplat ieri. Am adormit acolo, pe jos si, cand m-am trezit afara se intunecase de-a binelea. Ma uitam pe fereastra la drumul acela ingust si parasit…. Dupa o vreme invatatoarea de la scoala a aranjat sa fiu dus la un orfelinat si acolo am inceput sa desenez. Multa vreme dupa aceea, nu desenam altceva in afara de drumul acela in noapte. Tu esti prima careia i-am povestit toata tarasenia asta." fragment din romanul Piercing ce Ryu Nakamura


Folosesc textul de mai sus pentru a va introduce universul profund traumatic lui Kawashima personajul principal din romanul „Piercing” al lui Ryu Murakami. “Piercing” este o imersiune brutala in tenebrele psihicului uman, dezvaluind tulburari adanc inradacinate in structurile arhetipale ale inconstientului.


Fragmentul pe care tocmai l-ati citit, dar si alta dezvoltare a cartii mi-au adus in minte un vis pe care l-am avut acum 1 an. Tocmai vizitasem scoala in care urma sa studieze fiul meu, iar in noaptea care a urmat am visat ca retraiesc violentele de care am avut parte in scoala generala si ca, ii spun tatalui meu: “Dar tu unde ai fost tata? Daca l-as intalni si i-as trage o palma, oare si-ar cere scuze?”(ma refeream la invatatorul meu din clasa primara care a fost deosebit de violent).


Protagonistul Kawashima Masayuki devine un exemplu izbitor de manifestare a complexelor materne si paterne negative, care modeleaza atat pulsiunile sale violente, cat si incapacitatea de a se conecta profund cu ceilalti sau cu sine insusi.


Kawashima este coplesit de o compulsie terifianta de a-si ucide fiica nou-nascuta, un impuls care revine, asemeni unui spectru, de fiecare data cand se apropie de copilul sau. In acest gest de violenta latenta - el vrea sa isi omoare copilul cu un spargator de gheata, putem observa o manifestare clara a *complexului matern negativ*, asa cum l-a descris Jung. Relatia sa cu figura materna este profund perturbata si se manifesta sub forma unei stari de “umbra materna devoratoare’, in care sentimentul de protectie si afectiune este transformat in cruzime si distrugere.


In psihologia jungiana, complexul matern negativ se refera la o influenta distructiva provenita din partea arhetipului matern, unde mama nu mai este perceputa ca datatoare de viata, ca imagine hranitoare, ci ca o forta care inrobeste, suprima si distruge. Kawashima, victima unei traume din copilarie – abuzul emotional si fizic suferit din partea mamei – este incapabil sa dezvolte o relatie sanatoasa cu copilul sau. El nu reuseste sa vada in copilul sau o extensie a propriei sale vieti, ci doar o sursa de anxietate si furie reprimata, care isi gaseste radacinile intr-un complex matern deviant.


Aceasta deviere materna se leaga insa si de *absenta tatalui*, care, reprezinta un alt pol de dezvoltare psihica importanta. Complexul patern negativ al lui Kawashima se manifesta prin lipsa unei autoritati interioare, a unei ghidari morale si a unei capacitati de a integra principiul tatalui arhetipal, adica ordinea, ratiunea si protectia. Lipsit de un model patern sanatos, Kawashima traieste in haosul emotional lasat de o maternitate devoratoare si un tata absent. Aceasta absenta, fizica, a tatalui il face pe Kawashima vulnerabil in fata propriilor impulsuri distructive si incapabil sa isi depaseasca traumele din trecut.


Jung a subliniat ca integrarea ambilor poli – matern si patern – este esentiala pentru dezvoltarea unui *Self* integrat si sanatos. Insa Kawashima se afla la marginea unui abis psihologic, in care polaritatea sa materna a fost profund distorsionata, iar cea paterna lipseste aproape complet. Pe fondul acestei rupturi psihice, impulsurile sale violente apar ca o manifestare a “umbrei” - continuturile reprimate irump cu forta devastatoare si au capacitatea de perverti sentimentele pozitive pe care un tata ar trebui sa le aiba fata de copilul sau in furie criminala. Umbra este un concept jungian care desemneaza toate aspectele refulate si necunoscute ale personalitatii unui individ.


Actiunile lui Kawashima de-a lungul romanului – planificarea unui act brutal asupra unei prostituate ca modalitate de a „exorciza” tendintele sale criminale – reflecta lupta sa cu umbra sa reprimata. In incercarea de a-si controla dorintele intunecate, el creeaza un scenariu in care isi poate proiecta aceste impulsuri violente asupra unei victime externe. Astfel, se intrevede o dualitate intre complexul matern negativ, care il impinge sa-si raneasca copilul, si complexul patern absent, care il impiedica sa-si gaseasca o busola morala sau un scop sanatos.


Scriitura minimalista si taioasa a lui Ryu Murakami amplifica acest conflict psihologic profund. Romanul nu ofera solutii morale sau psihologice, ci expune pur si simplu dinamica distructiva a unor complexe nevindecate, invitand cititorul sa reflecteze la proprii sai demoni interiori. In loc de o reconciliere intre matern si patern, romanul ofera un tablou dureros al imposibilitatii de integrare, un psihic scindat si un destin tragic, captiv in mrejele propriei umbre.


„Piercing” este, asadar, nu doar un thriller psihologic socant, ci si o explorare profunda a complexelor psihice care guverneaza comportamentul uman, iar abordarea sa prin prisma psihologiei jungiene dezvaluie straturile ascunse ale unei fiinte aflate in prabusire.

10 views0 comments

Recent Posts

See All

Comments

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
bottom of page