SANDPLAY, ASPECTE PRACTICE

În Sandplay Therapy, pacientul creează o scenă tridimensională într-o lădiță plină cu nisip (57×72×7 cm), folosind o selecție de miniaturi. Această dimensiune permite atât pacientului, cât și terapeutului să vadă întreaga tavă dintr-o privire, fără a fi necesar să își miște ochii sau capul. Interiorul tăvii este vopsit în albastru pentru a da impresia de apă atunci când nisipul este mutat într-o parte. Pacienții pot adăuga apă pentru a modela nisipul sau pentru a crea lacuri și râuri (Mitchell & Friedman, 1994).

Sala de terapie ar trebui să conțină o mare varietate de miniaturi care pot fi utilizate: ființe umane, animale, clădiri, vehicule, plante, garduri, obiecte naturale, pietre, ființe fantastice, simboluri spirituale, peisaje etc.

De obicei, procesul de Sandplay (joc cu nisip) include două etape: prima implică construirea imaginii; după finalizare, pacientul poate împărtăși o poveste sau ideile sale despre imaginea creată, iar terapeutul poate solicita informații suplimentare, cum ar fi relațiile dintre figurine sau semnificația scenei. În ceea ce privește interpretarea, în abordarea clasică a lui Dora Kalff, terapeuții sunt încurajați să utilizeze interpretarea cu foarte mare prudență.

După cum s-a menționat mai sus, utilizarea interpretării în terapia prin joc a fost un subiect controversat încă de la început. În analiza jungiană, când Sandplay Therapy este utilizată ca subtehnică, pot fi identificate două abordări principale. Pe de o parte, există un stil discursiv de terapie, similar cu cel din psihoterapia psihanalitică, în care imaginea creată în nisip servește drept punct de plecare pentru explorare și interpretare. Pe de altă parte, există o abordare complet nonverbală, creativă, fără întrebări, comentarii sau interpretări din partea terapeutului, în care acesta are rolul de martor și conținător al procesului psihologic al pacientului.

Între timp, s-au dezvoltat diverse metode care utilizează miniaturi și o tavă cu nisip. Aceste metode, denumite Sand Tray Therapy, includ, dar nu se limitează la cele care pun accent pe conștientizarea „aici și acum” a scenei create. Aceste abordări implică adesea directive și sugestii oferite de terapeut și/sau interpretare.

Această prezentare se concentrează asupra formei clasice de Sandplay Therapy, așa cum a fost dezvoltată de Dora Kalff și așa cum este descrisă în diverse manuale de tratament incluse sub termenul Sandplay Therapy, care oferă ghiduri pentru practica acestei metode.