CE ESTE SANDPLAY - TERAPIA PRIN JOCUL CU NISIP?

Sandplay Therapy este o metodă psihoterapeutică aplicată în lucrul cu copiii, adolescenții și adulții, având la bază teorii psihodinamice ale psihicului, în special Psihologia Analitică a lui C.G. Jung.

Originea tehnicii Sandplay Therapy se află în metodele de joc utilizate în sesiunile de psihanaliză cu copii. Un predecesor al acestei tehnici este „World Technic”, o metodă popularizată de Margaret Lowenfeld, urmată ulterior de Dora Kalff, care poate fi considerată părintele a ceea ce astăzi numim Sandplay Therapy.

O lădiță umplută cu nisip și o varietate mare de figurine este oferită pacientului pentru a crea o imagine a lumii sale interioare. Se presupune că Sandplay Therapy, asemenea altor metode de terapie expresiv-creativă, ajută pacienții să găsească o modalitate de exprimare a problemelor psihologice, a temelor inconștiente și a conflictelor actuale cu care se confruntă. Imaginea creată în lădița cu nisip face ca materialul inconștient, necunoscut până atunci, să devină accesibil. Actul de a exprima atât conștientul, cât și inconștientul, oferind o formă coerentă experiențelor pacientului, este considerat terapeutic în sine.

Metoda este folosită atât în lucrul cu copiii, cât și cu adulții, dar este deosebit de populară în psihoterapia copilului. Sandplay Therapy a devenit o metodă foarte răspândită, chiar și în afara contextului psihoterapiei bazate pe psihologia analitică. Datorită abordării sale nonverbale și adaptabilității la diverse contexte culturale, această metodă a câștigat popularitate în America Latină (Brazilia, Uruguay, Mexic) și Asia (Japonia, China, Taiwan, Coreea, Indonezia). Societățile profesionale de Sandplay Therapy din Japonia, Coreea și China sunt printre cele mai mari din lume în domeniul psihoterapiei. De asemenea, această metodă este aplicată pe scară largă în Europa și America de Nord, fiind utilizată și de terapeuți fără o formare strictă în teoriile psihodinamice ale psihicului.

În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere a aplicării Sandplay Therapy în cazul victimelor traumatizate de dezastre naturale, precum tsunami-uri sau cutremure, tratând un număr mare de pacienți. Astfel, la nivel global, Sandplay Therapy s-a impus ca o metodă psihoterapeutică recunoscută și aplicată pe scară largă.

Sandplay Therapy: Teorie și practică

Ana Freud și Melanie Klein au fost primele care au dezvoltat abordarea psihanalitică a tratamentului pentru copii, ambele utilizând tehnica jocului în cabinet. Între cele două a existat o controversă privind relația dintre joc și actul interpretării materialului. Ana Freud era precaută în introducerea interpretării și o folosea doar după ce copilul își construia complet scenariul de joc, în timp ce Klein realiza interpretări intensive și frecvente, bazându-se pe teoria sa despre dezvoltarea preoedipală.

Donald Winnicott a adoptat o perspectivă diferită, considerând că jocul are loc în contextul spațiului de tranziție și reprezintă o sursă de creativitate și o expresie a adevăratului sine. Jocul combină experiența obiectelor interioare cu controlul asupra obiectelor reale, pe măsură ce copilul se maturizează. Încă de la începuturile tehnicii jocului, s-au conturat două perspective opuse: una care sublinia importanța interpretării frecvente și alta care evidenția puterea terapeutică a jocului în sine, fără necesitatea interpretării.

Independent de aceste dezbateri, psihiatrul pediatru Margaret Lowenfeld (1935, 1939) a dezvoltat o tehnică de joc pentru psihoterapia copilului, numită „World Technic”, inspirată din articolul „Floor Games” al lui H.G. Wells (1911). Lowenfeld a fost prima care a utilizat o tavă cu nisip și figurine de joc pentru a facilita comunicarea dintre copil și terapeut. Tava cu nisip devenea astfel un spațiu conținător, un suport fizic al imaginilor interioare ale copilului.

Margaret Lowenfeld nu interpreta simbolurile din povestea creată în lădița cu nisip, ci își propunea să ofere copiilor un mijloc liber de exprimare a stării lor emoționale și psihice, fără intervenții sau interpretări din partea unui adult. Această abordare permitea accesul la formele preverbale de experiență.

La o conferință din Paris, în 1937, unde Lowenfeld a prezentat „World Technic”, Carl Gustav Jung se afla în public. Ulterior, el a sprijinit-o pe Dora Kalff în preluarea și dezvoltarea acestei tehnici, dând astfel naștere la ceea ce astăzi numim Sandplay Therapy.