ISTORIA SANDPLAY - TERAPIA PRIN JOC CU NISIP A DOREI KALFF

Dora M. Kalff a fost prima din comunitatea jungiană care a lucrat cu copiii, aflată în căutarea unei metode adecvate. Kalff a preluat elementele centrale ale „World technic” a lui Lowenfeld și le-a combinat cu un model jungian coerent de interpretare a simbolului; o rădăcină suplimentară poate fi găsită în tradițiile contemplative orientale, care se concentrează pe oferirea unui spațiu sigur pentru producerea actelor creative spontane în procesele de vindecare.

După cum Jung a fost primul care a folosit tehnici creative în psihoterapie, de exemplu pictura, acesta a deschis calea pentru dezvoltarea Sandplay. În viziunea lui Jung, inconștientul conține forțe constructive. Jung vede inconștientul nu doar ca pe un conținut personal, ci și ca pe o parte colectivă care conține arhetipuri, structuri psihologice universale ce influențează formarea personalității.

Elementele arhetipale vin în minte prin intermediul simbolurilor care conțin informații condensate și pot fi folosite ca elemente constructive în procesul de terapie. Inconștientul este văzut ca o poziție utilă care sprijină conștiința eului în integrarea părților disparate ale psihicului.

Inconștientul, în acest proces, produce simboluri și le prezintă conștiinței eului prin intermediul viselor, fanteziilor și actelor creative spontane. Prin urmare, în terapie sunt folosite diferite tipuri de metode creative pentru a oferi inconștientului posibilitatea de a se exprima, de a scoate la lumină conținuturile nevăzute, neștiute.

Utilizarea Sandplay este un mod de a permite pacientului să exprime materialul inconștient. Abordarea lui Kalff a fost foarte asemănătoare celei a lui Lowenfeld în ceea ce privește considerarea interpretării ca fiind neimportantă și, ca urmare, adesea nu există nicio interpretare a procesului de joc sau a simbolurilor sale. Sandplay subliniază calitățile spontane și dinamice ale experienței creative în sine. Oferă un recipient pentru „non-verbal”, pentru neexprimat și pentru expresia simbolică a lumii interioare a pacientului, care se produce în procesul de joc, în ceea ce Kalff numea „spațiul liber și protejat”, care include, de asemenea, relația terapeutică. Terapeutul adoptă o atitudine foarte deschisă și nondirectivă, fiind prezent fără să judece sau să interpreteze, în timp ce pacientul este liber să creeze orice dorește.