Utilizarea terapiei Sandplay la copiii diagnosticați cu ADHD și TSA: O perspectivă analitică jungiană
- Alin Andrei
- Jun 5
- 5 min read

Intro
Terapia Sandplay, elaborată de Dora Kalff pe fundamentele psihologiei analitice jungiene, este o metodă expresivă nonverbală menită să faciliteze accesul la nivelurile profunde ale psihicului. Această metodă implică construirea unor imagini simbolice într-un spațiu delimitat și securizant — cutia cu nisip — permițând exprimarea conținuturilor inconștiente într-o manieră indirectă, dar profundă. În cazul copiilor cu tulburări neurodezvoltamentale, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și tulburările din spectrul autist (TSA), Sandplay-ul oferă o cale alternativă de comunicare și transformare, acolo unde cuvântul eșuează.
Fundamente teoretice in Sandplay: Jung și Kalff
Modelul jungian propune o structură stratificată a psihicului: conștient, inconștient personal și inconștient colectiv. Vindecarea presupune integrarea acestor nivele, cu ajutorul simbolurilor care acționează ca punți între ele. Estelle Weinrib subliniază că în Sandplay, procesul simbolizării conduce la reorganizarea psihică și la constelarea Sinelui, sursa centrală a echilibrului intern (Weinrib, 2004).
Dora Kalff a adaptat teoria jungiană în lucrul cu copiii, subliniind importanța spațiului „liber și protejat”, esențial pentru manifestarea spontană a conținuturilor psihice. Astfel, Sandplay-ul funcționează ca o scenă de joc arhetipală, unde copilul poate reda miturile propriei vieți — conștient sau nu — într-un limbaj simbolic profund.
ADHD și TSA: caracteristici și nevoi terapeutice
Copiii cu ADHD se confruntă cu impulsivitate, agitație motorie, dificultăți de concentrare și reglare emoțională, în timp ce cei cu TSA prezintă deficite de interacțiune socială, rigiditate cognitivă și probleme în simbolizarea experiențelor. Aceste particularități fac dificilă utilizarea terapiei tradiționale bazate pe limbaj.â
Terapia Sandplay, în schimb, oferă un mediu sigur în care copilul poate explora și exprima teme complexe prin intermediul jocului simbolic. Caracterul său nonverbal reduce presiunea performanței cognitive și permite un acces autentic la niveluri profunde ale psihicului.
Spațiul terapeutic în Sandplay: Structură și libertate
Cutia cu nisip, delimitată clar, reprezintă un cadru arhetipal ce evocă limitele simbolice ale psihicului. În acest cadru, copilul creează un univers miniatural în care haosul intern poate fi pus în ordine. Jung asocia acest proces cu mandala — simbol al centrării și integrării. Kalff a accentuat importanța constanței, neutralității și acceptării necondiționate din partea terapeutului.
Pentru copiii cu TSA, care au nevoie de predictibilitate și structură, dar și de libertate în exprimare, acest echilibru între formă și conținut este crucial. La rândul lor, copiii cu ADHD beneficiază de delimitarea fizică a spațiului, care le canalizează energia într-un proces creativ și simbolic.
Simbolizarea și funcția transformativă a imaginii
În Sandplay, simbolurile nu sunt doar reprezentări; ele sunt energii vii care transformă. Hillman (1983) subliniază că imaginile au o existență autonomă și sunt expresia directă a sufletului. Apariția simbolurilor precum poduri, turnuri, animale mitice sau figuri parentale indică teme arhetipale precum separarea, protecția, lupta și renașterea.
Copiii cu TSA pot începe cu aranjamente rigide și repetitive, dar cu susținere adecvată încep să creeze scenarii simbolice. În ADHD, simbolizarea permite exprimarea indirectă a impulsurilor agresive sau anxioase prin imagini dramatice, care ulterior pot fi integrate prin reflecție.
Dovezi clinice și studii de caz
Studiul realizat de Tan și colab. (2021) demonstrează că terapia Sandplay reduce semnificativ anxietatea, comportamentele de retragere și instabilitatea emoțională la copiii cu boli cronice, cu beneficii comparabile pentru copiii cu ADHD sau TSA. De asemenea, s-a observat o ameliorare a relațiilor sociale și a auto-reglării.
În lucrarea sa, Weinrib documentează transformări psihice profunde în cazul copiilor cu dificultăți severe de adaptare, evidențiind rolul simbolurilor în procesul de vindecare. La Congresul IAAP (2019), Massimiliano Scarpelli prezintă cazul unei tinere traumatizate care, prin Sandplay, reușește să refacă legătura cu imagini de regenerare și protecție, într-un proces profund de individuație.
Implicarea părinților și ecourile simbolice
Terapia cu copiii presupune, inevitabil, implicarea indirectă a părinților. Jocul simbolic devine un teren de reflecție nu doar pentru copil, ci și pentru adult. Unele simboluri — cum ar fi podul, leul sau mama — pot deveni puncte de plecare pentru dialoguri metaforice care sprijină restructurarea relației părinte–copil.
Campbell (1972) și Hollis (1995) arată că miturile personale constituie fundamentul identității. Sandplay-ul oferă copiilor un spațiu în care pot reconfigura propria poveste, transformând trauma în înțelepciune și haosul în sens.
Dinamica simbolică specifică în ADHD și TSA
Copiii cu ADHD tind să creeze imagini haotice, adesea agresive. Acestea reflectă lupte interne între impulsuri și nevoia de control. Recurența unor simboluri protectoare (ziduri, păzitori, animale nobile) semnalează apariția unei funcții eului mai stabile.
În TSA, structura simbolică poate lipsi inițial, dar progresiv apar scene cu animale, personaje mitice sau poduri — indicii ale unei deschideri psihice către alteritate. Acest progres sugerează o posibilă integrare a diferențelor și o extindere a repertoriului relațional.
Procesul de individuație în Sandplay
Individuația, conform lui Jung, este drumul spre realizarea sinelui autentic. În Sandplay, acest drum se desfășoară simbolic: de la haos la ordine, de la fragmentare la integrare. Apariția mandalei, a centrului sau a unui arbore al vieții sugerează apropierea de o coerență interioară.
Copiii cu ADHD și TSA au adesea o relație slab structurată cu Sinele. Prin activarea simbolurilor centrale și constelarea figurilor protectoare, Sandplay-ul reface axa ego–Sine, facilitând procese de autocunoaștere și stabilizare identitară.
...at the end
Sandplay este o metodă profundă, simbolică și empatică, perfect adaptată nevoilor copiilor cu ADHD și TSA. Oferind un cadru în care suferința poate fi exprimată fără cuvinte și transformată în imagini coerente, Sandplay devine un spațiu de reconstrucție a sinelui. Ea oferă posibilitatea restructurării mitului personal într-o formă accesibilă și tangibilă pentru psihicul în formare.
În lumina psihologiei analitice, Sandplay nu este doar o metodă terapeutică, ci o cale de alchimie interioară. El le oferă copiilor nu doar vindecare, ci și un mit personal în care se pot regăsi. Hillman (1983) ne amintește că imaginația este organul psihicului — iar Sandplay-ul activează acest organ într-un mod profund, susținut de relația terapeutică.
În plus, abordarea Sandplay facilitează și procesele psihosociale, incluzând conștientizarea și ameliorarea relațiilor din mediul familial. Așa cum subliniază Joseph Campbell (1972), reîntoarcerea la simbolurile originare permite reconectarea cu sursa arhetipală a identității și a sensului existenței.
Prin urmare, Sandplay nu doar că răspunde nevoilor terapeutice imediate ale copiilor cu ADHD sau TSA, ci susține și dezvoltarea pe termen lung a unei personalități integrate, capabile să gestioneze ambivalența, anxietatea și complexitatea relațiilor umane. Este un demers profund formator, care transformă simptomul într-un mesaj, și tulburarea într-o oportunitate de reconfigurare interioară. Sandplay-ul acționează nu doar ca tehnică de intervenție, ci ca o poartă deschisă către vindecare arhetipală, autocunoaștere și creativitate psihică.
Bibliografie
Weinrib, E. (2004). Images of the Self. Temenos Press.
Kalff, D. M. (1980). Sandplay: A Psychotherapeutic Approach to the Psyche. Temenos Press.
Hillman, J. (1983). Healing Fiction. Spring Publications.
Hollis, J. (1995). Tracking the Gods: The Place of Myth in Modern Life. Inner City Books.
Campbell, J. (1972). Myths to Live By. Viking Press.
Tan, J., Yin, H., Meng, T., Guo, X. (2021). "Effects of sandplay therapy in reducing emotional and behavioural problems in school-age children with chronic diseases." Nursing Open, 8(6): 3099–3110.
Scarpelli, M. (2019). Brunilde on the cliff edge: The Other and Sandplay. IAAP Congress Proceedings.
Jung, C.G. (1967). Symbols of Transformation. Collected Works, vol. 5. Princeton University Press.
Comments