Există o diferență importantă între a fi absorbit de o emoție și a rămâne în contact cu ea. La prima vedere cele două experiențe par identice. În ambele cazuri simțim teamă, furie, rușine sau tristețe.

În cabinet putem observa acest fenomen aproape zilnic. Un pacient vorbește relaxat despre serviciu. Respirația este amplă. Privirea este mobilă. Tonul este constant. Apoi amintește întâmplător numele tatălui.

În A Review of the Complex Theory (CW 8), Jung afirmă că un complex se comportă asemenea unei „personalități fragmentate”. Expresia nu este metaforică. Ea descrie faptul că un complex posedă o anumită autonomie: are propriile asociații, propriile reacții afective și propriul mod de a interpreta realitatea.