În A Review of the Complex Theory (CW 8), Jung afirmă că un complex se comportă asemenea unei „personalități fragmentate”. Expresia nu este metaforică. Ea descrie faptul că un complex posedă o anumită autonomie: are propriile asociații, propriile reacții afective și propriul mod de a interpreta realitatea.

Există momente în care omul își pierde libertatea fără să-și dea seama. Nu este vorba despre o constrângere exterioară și nici despre o decizie conștientă. Totul începe aproape imperceptibil. Cineva întârzie câteva minute la o întâlnire și, dintr-o dată, neliniștea devine disproporționată. Un coleg formulează o observație banală, iar aceasta este trăită ca o umilință. O privire, un gest sau chiar o tăcere pot produce o reacție afectivă intensă.